Poezii despre iasomie

Iasomia Simona Bodea Iasomie, albă floare, Cu miros îmbietor, Îmi aduci în casă soare Şi în inimă mult dor! Înfloreşti ca o cunună, Frunza verde – ascuţită, Prin frumoasa ta tulpină Fericirea se-nfiripă. Eşti zeiţa dragostei Cu mirosul diafan, Marama pasiunii Ce-nfloreşte an de an.

Frunze şi flori de iasomie Marinescu Victor îmi las visele cu părul răvăşit în aşternul pământului frunze şi flori de iasomie un veşmânt înflorit scris pe miezul zilei cu sâmburi din pleoape sufletul lui verde căzut din ridul timpului in anul visatorului îmi pun tălpile pe cer şi am să respir pământ într-o altă lume din alb spre mine acelaşi hoinar frunze şi flori de iasomie

 

Iasomie Viorica Hagianu Mirosul ăsta de iasomie atât de senzual de misterios îmi aminteşte de tine de ochii tăi albaştri atât de reci şi inexpresivi parfumul ăsta de iasomie care pluteşte în aer de câte ori treci tu îmi excită creierul olfactiv iar eu o iau razna te caut ca o sălbatică printre culori printre cuvinte şi te regăsesc printre sunete râzând ca un demon crud şi nesătul care tocmai a violat o virgină.

Flori de iasomie Se scutur flori de iasomie, Şi în mirosul lor suav Se naşte dor de poezie Şi dor de chipul tău cel drag. Hai, vino chipul să-ţi privesc, Să-ţi mângâi ochii şi durerea Şi lasă-mă să te iubesc, Să-mi fii un vis trăit aievea! Hai, vino iar pe firul ierbii, Să stăm întinşi ca doi copii, Învăluiţi în glasul serii Să rătăcim sub stele! Vii? Se scutur flori de iasomie Şi primăvara-i pe sfârşite; Zboară puf de păpădie Şi visele se vor trăite.

Flori de iasomie

Cristina Grigorov

Flori de iasomie, mănunchiuri albe
de bucurie parfumată în aerul dulce
al sfârșitului de primăvară,
clopote de lumină pură, agățate
în ramuri verzi, subțiri asemeni
globurilor în pomul de Crăciun.
Mirosul soarelui îmbăiat
în aerul răcoros al dimineții
emană din cele patru petale
scăldate în albul sidefat
ascuns în scoicile ce dorm
de secole de fundul mării.
Cu ochii închiși îmbățișez cu drag
flori de iubire și speranță,
lumină și poftă de viață.