Liliac

Legendele florii de liliac

O straveche legenda greceasca povesteste cum tanarul Pan , zeul padurilor si campiilor , a intalnit-o in zorii unei zile pe frumoasa nimfa Syringa .El i-a admirat gratia si perefectiunea trasaturilor si s-a decis sa ii vorbeasca , insa , speriata , nimfa a dat bir cu fugitii.Pan a incercat sa o urmareasca , dar ea s-a transformat dintr-o data intr-un tufis parfumat de liliac. Pan , indurerat , a izbucnit in lacrimi si apoi a inceput sa colinde padurile , facand bine tuturor celor pe care ii intalnea.In acest fel , Syrunga a devenit numele latin al florii de liliac.

Intr-o alta legenda legenda se spune ca florile de liliac apar atunci cand primavara alunga zapada de pe campuri si inalta soarele in tariile cerului , alaturi de curcubeu.Primavara impleteste apoi razele soarelui cu cele ale curcubeului si incepe sa le arunce pe pamant.Atunci cand primavara ajunge in nord , in tinuturile scandinave , mai raman numai culorile alb si violet , asa ca le presara asupra unor mici tufisuri cu flori minuscule , in acest fel aparand florile de liliac.

Liliacul este una dintre cele mai populare flori de primavara, cu un parfum delicat, subtil si persistent. Mirosul sau ispititor, asemenea celui de trandafir, crin sau tuberoza, a devenit preferatul multor producatori de parfumuri sau cosmetice bucurandu-se de o faima internationala.
Anual in lunile aprilie-mai, orasul Rochester (New York) gazduieste cel mai mare festival dedicat liliacului care dureaza doua saptamani. Pe un spatiu de 8 hectare veti gasi in aceasta perioada circa 500 de varietati de liliac aduse de pe tot mapamondul.
Ca si laleaua, liliacul se numara printre acele cadouri facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Cu asemenea prilej avea sa prinda radacini in sens propriu si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut la scurta vreme noi varietati. In Evul Mediu se considera ca liliacul adaposteste in ramurile sale spirite bune, care puteau indruma si calauzi pe cel care le chema.
Supranumit „floarea memoriei”, oamenii spun ca mirosul sau trezeste amintiri de mult uitate, care pot fi retraite in amanunt. Liliacul semnifica misterul iubirii, care poate face ca o persoana sa uite de sine in dragostea pentru altul. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate sa transmita mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti.
Florile galbene semnifica o neliniste referitoare la sentimentele iubitei, si prin urmare necesita in mod obligatoriu un raspuns lamuritor. Florile roz sunt interpretate ca un repros iar cele mov sau lila-violet, folosite mai ales in cadrul logodnei,  ca o marturisire a increderii. Liliacul mai este si un simbol al atractiei irezistibile, de aceea traditia populara spune ca trebuie purtat de fetele care vor sa se casatoreasca pentru a chema ursitul.
Liliacul este floarea nuntilor si aniversarilor, a petrecerilor in aer liber. Pentru ca un arbust de liliac are o viata destul de lunga, el mai semnifica traditia, familia, mostenirea spirituala putand fi daruit mamei, parintilor si rudelor.
Izul proaspat al memoriei
Se spune ca parfumul proaspat al florii de liliac, cunoscuta si drept „floarea gandului impartasit”, daruieste indragostitilor capacitati telepatice. Cereti-i persoanei iubite flori de liliac si aflati imediat ce ganduri are, daca va iubeste cu adevarat sau nu. Florile liliacului alb va vorbesc de inocenta si tinerete, iar cele ale liliacului mov de primele emotii ale dragostei.

 Liliac

Rada Rancu

Buchet imens de liliac, in noapte.
Flori grele, lacrimand tacerea
Lasata, incet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumina verde, mica, langa mine.
E licuriciul care, harnic,
Imi spune „noapte buna”
In fiecare seara, cu drag.
Urarea lui, gandul lui

Ma invaluie in parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb…
Si sufletul e plin de
Dorinta de a-l ocroti
De a-i prelungi trairea.
Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai ramai
In gandul meu,
Mai traieste cu mine un anotimp,
O vara, o toamna…
sau o viata, minunea mea,
Taina mea.

Înflorește liliacul Victor Bragagiu Înflorește liliacul Movul său strălucitor Și în față mi s-apleacă Parcă-aș fi un domnitor. Îi ridic ușor în palmă Strugurul bătut și greu: Amândoi suntem de-o  seamă Și avem un Dumnezeu! Într-o liniște discretă Convorbim în doi tăcuți Tu – minune violetă, Eu – minune din pierduți. Pe-amândoi în primăvară Viața noastră ne-a găsit – Eu mi-am risipit florarul, Iar tu nu l-ai părăsit. Ce aș mai putea a spune Și din suflet, și în grai: Noi suntem o rugăciune Înflorită-n luna mai. Amândoi într-o iubire, Amândoi tot în genunchi Și-s, de fapt, în înflorire Cu frumosul tău mănunchi. Mă cuprinde-o bucurie De-uimitorul tău buchet: Tu ești floarea cea mai vie, Eu cel mai retras poet. Cum aș vrea să se compare Cu parfumurile-ți  moi Orice cuvințel ce-mi are Viața declarată-n  foi. Ca să-i fie rima lângă Sufletul  însingurat Precum tu cu-aroma mângâi Serile tihnite-n sat. Și dorindu-mi numai bine Ca în jurul meu să fac Așa vreau să fiu ca tine Dragă, frate liliac! În Credința fericită Îmi ridic cuvântul viu S-am o inimă-nflorită Într-un vers liliachiu.

Flori de liliac Denisa Aricescu Când înfloreşte lilacul, În curte, îmi întind hamacul. Îmi iau cutia cu amintiri Trecutu-apare din priviri. Şi tu respiri ! Respiri… Sunt albe şi m-au încântat, Dulceaţa lor m-a luminat. Şi violetul lor divin Îmi spală sufletul de chin, Dar tot suspin ! Suspin… Aromă dulce de parfum, E tot ce simt şi vreau, acum… Dar cum să fac să îl opresc, Căci florile se ofilesc… Şi nu trăiesc ! Nu trăiesc… Dar m-am gândit ce o să fac, Îl voi descrie şi-o să tac. Căci de vorbesc cu el mereu, Se scutură şi îi e greu… Să lupt doar eu ?! Doar eu… Adie vântul şi tresar, Cuvintele mi le presar, Pe o hârtie dintr-un vis Căci sufletul îmi e deschis… Ohh, liliacul m-a atins ! M-a atins… Mă mângâie uşor pe mână… Şi şi-ar dori ceva să-mi spună, Fac pauză şi îl ascult… “De mă iubeşti atât de mult, Să nu mă rupi, Căci mă vei pierde, Şi nimeni nu mă va mai crede ! Poveştile sunt împărţite… Şi peste tot sunt risipite.” Ce-a vrut să spună, Eu respect. Să îl dobor, nu e corect ! Căci anul care va veni, Nu ştiu dacă va înflori… Şi-aşa că-n glastră, Nu sunt flori ! Dar florile sunt mari comori… Le vezi, le cauţi, le miroşi. Şi lilacul îl cunoşti. De vrei să fiţi prieteni buni, Priveşte-l doar… Nu-ţi fă cununi !

 

Liliac alb Lelia Mossora Adieri de suflet pe fire de liliac alb… Gustul buzelor tale uitat pe o margine de vis… Nopti cu stele atat de calde incat ploua cu liniste… Si … atat de albe incat chipurile noastre par scanteieri pe o catifea albastra. Mirare in ochi, chemari in tacere, tremur pe pleoape… maini intinse spre trupuri cu miros de verbina… Asteptare… Clipe prelungite cu dor, cu durere, cu sarutari, cu secunde ce devin tot mai des…amintiri… Clipe care trec, clipe care isi ard ecoul in gesturi de ieri, de maine… Adieri de liliac alb pe suflete ce se apropie obsesiv de cifra… 1.

Când liliacul dă în floare Elena Paduraru Când liliacul dă în floare parfumul său apare-n zare, este adunat din necuprins să lumineze al nostru vis. Culcuş îmi fac din a sa floare, corola sa-n multe petale îmi dă parfumul tău din zare şi-mi preface visul în floare. Iubirii, noi, fiindu-i robi, în fiece vis al tău mă sorbi, mă porţi în vis de chihlimbar, dincolo, de-al vremii calendar. Când liliacul dă în floare, în cântul ce s-aude-n zare, iubirea-n strai de sărbătoare mă-nvăluie cu-a sa ardoare.

Vezi ce inseamna florile de liliac in vise aici