Cuvantul grec iris inseamna „curcubeu”.Floarea a primit acest nume de la zeita greaca Iris , divinitatea curcubeului , mesagera zeilor de pe muntele Olimp.Zeita prelua mesajele de pe taramul divin , numit „ochiul paradisului” si , invesmantata intr-un nor de stropi stralucitori , purtata de aripi asemenea ingerilor , le aducea pe pamant coborand de-a lungul curcubeului.Iris are si semnificatia de „ochi al paradisului” , desemnand atat zeita , floarea , cat si centrul ochiului nostru.Irisul , ca parte a ochiului , reprezinta micul graunte de paradis care salasuieste in fiecare dintre noi.

In Grecia antica , irisul era un simbol al Ideii si Mesajului.Barbatii plantau adesea flori de iris pe mormintele iubitelor sau sotiilor lor ca un tribut adus zeitei Iris , care avea indatorirea de a conduce sufletele femeilor spre campiile elizee.

De asemeni , floarea de iris era considerata a avea proprietati de vindecare ; medicul grec Discorides prescria radacini de iris in amestec cu miere si otet ca un remediu contra tusei , racelii , indigestiei si sciaticii.

Acum cateva mii de ani , un artist caruia i se incredintase reprezentarea „in stucco” a preotului-rege din Minos pe peretii palatului din Knossos , l-a infatisat pe acesta inconjurat de o multitudine de irisi.

Vazut ca un simbol al puterii si in Egiptul antic , irisul era amplasat pe sprancenele sfinxului si pe sceptrele faraonilor.Atunci cand faraonul Thutmosis III a celebrat cucerirea unor vaste teritorii din Asia Mica prin crearea unei gradini cu irisii adusi din campaniile sale de razboi , impresionat de frumusetea acestor flori , a ordonat imortalizarea lor in sculpturile din templul lui Anon din Karnak.

De-a lungul vremii , irisul a fost un simbol central in cultura mediteraneana si in cea din sudul Europei.Familiarul simbol „Fleur-de-lis” este o stilizare (cu 3 petale) a irisului .

Doua legende descriu modul in care „Fleur-de-lis” , reprezentand perfectiunea , lumina si viata , a devenit un simbol al monarhiei franceze.

Conform celei dintai , primul rege francez , Clovis , avea o sotie crestina , Clotilda , care se straduise indelung dar fara succes sa isi converteasca sotul la crestinism.In anul 469 e.n. , Clovis , avand de infruntat armata unui trib germanic care ii invadase teritoriile , a jurat ca , daca reuseste sa isi infranga dusmanii , va deveni crestin iar simbolul celor trei broaste de pe stindardul lui va fi in inlocuit cu trei crini.A iesit invingator in razboi iar floarea sacra de iris a fost pictata pe steagul sau de lupta.

O a doua legenda relevand semnificatia istorica a simbolului „Fleur-de-lis” este datata in anul 1147 , cand regele francez Louis al VII-lea s-a conformat unui vis care ii spunea sa isi aleaga ca emblema un iris purpuriu inainte de a porni cea de-a doua cruciada.

Ioana d’Arc , sprijinind inscaunarea ca rege a Delfinului , Charles al V-lea , a purtat un steag alb cu emblema „Dumnezeu binecuvanteaza Franta” , sub forma „Fleur-de-lis” , atunci cand a condus trupele franceze catre victoria in fata armatei engleze .

Crinul , simbol al monarhiei franceze , a fost ascuns intru totul vederii publicului de catre revolutionarii din 1789.Ornamentele reprezend crini au fost inlaturate de pe cladiri si de pe draperii , iar cetatenii care purtau „fleur-de-lis” pe vesminte sau ca bijuterie erau ghilotinati fara drept de apel.

Cele trei frunze ale irisului semnifica credinta , intelepciunea si valoarea.Irisul a fost o reprezentare a regalitatii si protectiei divine pe parcursul secolelor , in intreaga lume.

In Japonia , irisii sunt un simbol al eroismului , iar irisii albastri sunt o referinta la „sangele albastru” , jucand un rol important pentru baietii care iau parte la traditionalul festival de primavara.

Irisul este floarea nationala a Frantei , fiind adesea folosit ca insemn sau emblema a acestei tari.

Ca emblema a orasului New Orleans , intemeiat de catre francezi , simbolul „fleur-de-lis” a fost desenat pe ziduri de catre supravietuitorii uraganului Katrina , ca un apel de salvare a orasului devastat.

Inca din timpuri indepartate, Irisul simbolizeaza vestile bune in limbajul florilor. Bunaoara, cei de astazi il considera un vestitor remarcabil al primaverii, intrucat isi daruieste nota pretioasa a parfumului sau. Numele florii de Iris vine de la o zeita din mitologia greaca, splendida mesagera a zeilor, care sub forma unui curcubeu unea cerul cu pamantul.

Mai putin cunoscute dar poate chiar mai interesante si fermecatoare sunt varietatile care infloresc la sfarsitul lunii Decembrie, inceputul lunii Ianuarie, atunci cand gradina tanjeste dupa un pic de culoare.

Prima varietate de Iris ce revine la viata este Iris unguicularis, sau asa-zisul Iris Algerian, cum spun americanii.  Acesta este foarte usor de crescut, avand nevoie numai de cateva elemente de baza, precum un loc pietros, uscat si o expunere buna in raport cu soarele. Inflorirea se produce oarecum haotic, in functie de cat de calda a fost vara precedenta, procesul intinzandu-se cam de la Craciun pana in  perioada Pastilor.

Cateva dintre cele mai bune soiuri sunt: Mary Bernard (albastru-purpuriu),Abington Purple (albastru) si Walter Butt, care imprastie un superb miros. Cea mai cunoscuta dintre varietatile de Iris din perioada iernii este Iris reticulata, care nu creste mai mult de 15 cm in inaltime.

Florile delicate razbat cumva prin stratul de gheata si zapada, si formeaza deasupra fondului alb de nea “pete” de albastru intens, galben si violet. Fiind destul de ieftine oricine doreste isi permite de regula sa le planteze in buchete mari.

Iris reticulata “da bine” si in ghivece sau vase putin adanci, fiind potrivit  pentru interior. Cele mai multe plante reticulata infloresc pe parcursul lunilor Februarie si Martie.  Din punct de vedere al coloritului, cea mai bizara reticulata este Katharine Hodgkin, ale carei flori albe prezinta nervuri albastre si pete verzi sau galbene.

Unele legende spun ca simbolul monarhiei franceze a fost mai intai floarea de iris si nu floarea de crin. Astfel, una dintre legende aminteste de regele Frantei Ludovic VII (1119-1180) care dupa victoria unei batalii a vazut florile de iris si a decis ca aceasta floare sa fie emblema  – ,,Floarea lui Ludovic” – care a devenit cu timpul floarea de crin.

La greci, in legendele mitologice apare zeita soarelui Iris care sub forma unui curcubeu multicolor unea cerul cu pamantul, era un mesager intre Olimp si Terra. Numele acestei flori minunate vine de la numele zeitei soarelui (in limba greaca ,,iris” inseamna curcubeu), iar semnificatia florii este speranta, credinta si intelepciunea.

Iris – floarea care în multe reprezentări din arta germană înlocuia crinul din mâna Fecioarei Maria, era în Antichitate asociată de către greci cu zeița Iris, mesagera zeilor. Ea transmitea atât pacea, cât și răzbunarea și își făcea apariția sub forma curcubeului. Pentru japonezi, apariția irișilor este asociată cu începutul verii.

Dupa aparitia crestinismului, irisul a fost considerat floarea Sfintei Fecioare Maria.

Stanjenelul si crinul au simboluri identice, ambele reprezentand lumina si speranta. Datorita frunzelor sale ascutite, stanjenelul poate fi numit gladiola si este emblema durerii Fecioarei Maria.

Floarea a fost numita dupa zeita greaca a curcubeului careia i-a fost dedicata si poate simboliza puntea dintre Dumnezeu si om.

Pentru chinezi, stanjenelul simbolizeaza afectiune, gratie si frumusete solitara.

Stanjenelul (Iris germanica) este o planta perena, ierbacee, originara din Europa si Africa de Nord. Este cunoscuta si sub denumirea de irisul-albastru si face parte din familia Iridaceae.

La ce este bun stanjenelul?

S-a constatat ca florile si frunzele acestei plante contin vitamina C.

Radacina aromatica este folosita in cosmetica si in industria parfurilor, sau pentru obtinerea unor lichioruri.

Ca planta medicinala radacina stanjenelului este folosita pentru tratarea durerilor deoarece are proprietati analgezice. Cu ani in urma, copiii care aveau dureri de dinti mestecau radacina de stanjenel pentru ameliorarea durerilor.

Pulberea, decoctul si tinctura de radacina sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii (tuse, raguseala) deoarece au propietati diuretice, emoliente si expectorante.

Stanjenelul este cultivat ca planta ornamentala in gradini, parcuri, in ghivece pe terase, sau creste pe malurile lacurilor si iazurilor.

Stanjenelul-alb (Iris pallida) este o frumoasa planta ornamentala care creste in zona mediteraneana, cunoscuta si sub denumirea de irisul-palid. Aceasta planta este originara din Europa si face parte tot din familia Iridaceae.

Ca planta medicinala este folosita in tratarea tusei, deoarece radacina sa are proprietati expectorante si emoliente. De asemenea are efect antiseptic, de aceea se foloseste ca apa de gura.

Stanjenelul-de-balta (Iris pseudacorus) este o planta cunoscuta si sub denumirea de stanjenelul-galben, care creste mai ales in zonele mlastinoase, pe pajisti si in apropierea apelor. Face parte din familia Iridaceae si este originara din Asia, Africa de Nord si Europa.

De la aceasta planta se folosea in trecut radacina pentru tratarea unor afectiuni ale cailor respiratorii. Astazi, planta nu mai este folosita in scopuri terapeutice datorita continutului de substante toxice din radacina, care poate provoca stari de voma si diaree.

Irisul-multicolor (Iris versicolor) este o planta medicinala dar si ornamentala, foarte mult intalnita in parcuri si gradini. Face parte din aceeasi familie Iridaceae si este originara din America de Nord.

Radacina plantei este folosita ca remediu diuretic, in tratarea acneei si eczemelor, datorita proprietatilor sale diuretice si antiseptice. Aplicatiile terapeutice ale radacinii erau cunoscute si de vechii amerindieni, care o utilizau pentru efectele vomitive si laxative, dar si la vindecarea ranilor.

Irisul lutescens (Iris lutescens) este o planta perena, originara din zona mediteraneana, care face parte din familia Iridaceae.

Nu este folosita ca planta medicinala, in trecut floarea violeta era utilizata doar la vopsirea materialelor textile din fibre naturale. Aceste fibre se tratau intai cu alaun sau crom, apoi cu ajutorul florilor violete se obtinea culoarea verde sau galbena.