Poezii despre papadii

O papadie, ce stie magie! Aurora Luchian Vaslui Galbena,stralucitoare, Papadia parca-i soare. Un soare cat un banut, Ce nu arde si-i micut. O codita subtirica, Cum o tine singurica?! Pare fina si fragila, Si o-nalta spre lumina. Sa n-o credeti prizonera Acus se transforma-n sfera. O”planeta”rotunjoara, Ce se-mprastie si zboara. Pufusori opaci si moi Raman prinsi si cate doi. Si-n vazduh usor plutesc, Ori pe ceva poposesc. Striga-o nalba catre ea: „Cum poti ca sa zbori asa? Ia uite ce smecherie, Asta-i numar de magie!”

Păpădia  Elia David – Uite-aşa îmi place mie, Să trăiesc în libertate, Spuse-un fir de păpădie Unei flori îmbujorate. De am chef, mă rad în cap, Îmi pun galbenul meu fes Şi încet m-apuc să sap Buruienii loc ales. De n-am chef, n-am chef şi gata, Cât colo mi-arunc scufia, Las deoparte şi lopata Şi îmi perii pălăria. Zbor ca fulgul la plimbare – Iar de mă invită vântul, Într-o clipă de mirare, Ţi-ocolesc întreg Pământul. Dar acum… sunt obosită, Zise palidă ca Luna Şi căzu-n iarba cosită, Adormind…pe totdeauna.

Oare păpădiile iubesc? Ioan Lila Delicată păpădie Creşti la mine în livadă, Vin îngerii să te vadă, Sfioasa mea păpădie. Stai în iarbă ca un vis Şi îmi dai, sfioasă floare, Din parfumul tău din care Beau doar zeii-n paradis. Aş sorbi cu lăcomie Din pocalul tău de floare, Dar îl strângi între picioare, Fată mare, păpădie…

Păpădie , păpădie Cornel Jigau Păpădie , păpădie , Firicel cu pălărie Cum îmi răsărişi în cale Pe-un covr aşa de moale ? Să te calc n-aş îndrăzni Fi’ndcă tu te-ai ofili . Deci , din drum Mă voi abate Şi voi merge pe-altă parte Să te calc nu îndrăznesc Căci natura o iubesc Chiar şi-o  floare mititică S-o strivesc îmi este frică Orice lucru mărunţel Este tot făcut  de El .